duminică, 24 ianuarie 2010

Eseu

A trecut ceva timp de cand nu am mai "mangaiat" tastatura :)
Au fost probleme de natura intelectuala... .a... nuuuu... nu am creat, ci am studiat intens pentru diferite. Acum nu conteaza ce am facut eu ... voi cum sunteti? :)))

Am studiat "piata" cartilor bune si grele pin punctul de vedere al descifrarii cat de cat usoare :D
Acum citesc OSHO, fapt pentru care am si facut un eseu :)


"Inteleptul Sankriti i-a spus apoi Zeului Soare: "O, Doamne, Te rog sa ma inveti cunoasterea suprema"

Zeul Soare a spus: "Am sa-ti explic acum aceasta cunoastere extrem de rara, la obtinerea careia vei deveni liber cat inca salasluiesti in acest corp. Vezi-l in toate fiintele pe Brahman, care este unul, nenascut, nepieritor, infinit, imuabil si constient; astfel vazand, traiesti in pace si fericire. Sa nu vezi nimic decat sinele si esentialul [...]."

Ce este aceasta cunoastere suprema? Si de ce e numita suprema? Unii numesc cunoasterea suprema acea cunoastere care nu este adunata din afara, care nu e adunata deloc. Nu poti fi educat de ea, nu poate fi predata; ea se produce in interior, curge in tine.
Cunoasterea suprema este cea care se intampla in interior. De aceea religia nu poate fi predata. Iar daca este predata, religia este falsa.
"Asta au facut pe acest pamant misionarii de toate religiile. Ei predau religia exact in acelasi mod in care este predata stiinta; umpleau mintea oamenilor cu anumite cunostinte si ei incepeau sa le repete."
Religia nu este o invatatura, e o crestere.
Si ce e cunoasterea suprema? - atunci cand cresti, cand cunosti, cand ai pentru prima data ochi sa creezi realitatea.

Cunoasterea suprema pentru majoritatea oamenilor inseamna cunoasterea de sine, se raporteaza numai la asta. Cunoasterea, in general, inseamna tot ceea ce e nou, cuprinde Universul lucrurilor necunoscute. Oamenii incearca pe parcursul vietii sa afle cine sunt, ce sunt, ce inseamna, cine sunt ei pentru Dumnezeu. Cunoasterea si calatoria lor catre ea se opreste numai intr-un punct: cunoasterea de sine. Se concentreaza numai pe aceasta tema, fiind egoisti intr-un fel, gandindu-se numai la asta, nu pot gandi mai departe. Nu isi dau seama ca inaintea cunoasterii de sine trebuie sa fie cunoasterea suprema: Dumnezeu. Descoperindu-L pe Dumnezeu, calatoria spre cunoastere de sine poate fi din ce in ce mai usoara. Putini ajung, insa, sa-si dea seama de asta. "Cunoasterea suprema este cea ce nu se poate preda. Dar inteleptul Sankriti a cerut: "Invata-ma cunoasterea suprema". Zeul Soare a spus: "Cum sa-ti explic aceasta cunoastere extrem de rara, la obtinerea careia vei deveni liber cat inca salasluiesti in acest corp. Vezi-L pe Brahman( Dumnezeu), care este unul, nascut, nemiscat, nepieritor, infinit, imuabil si constient, astfel vazand, traieste in pace si fericire. Sa nu vezi nimic decat sinele si esentialul [...]"

Primul lucru pe care l-a zis Zeul Soare: "Vezi-l in toate fiintele pe Brahman (Dumnezeu)". Si asta inseamna a crea o situatie.
La mare; acolo sunt milioane de valuri. Nu vedem niciodata marea, intotdeauna vedem valurile, pentru ca ele sunt la suprafata. Dar fiecare val nu e decat o unduire a marii, marea se unduieste prin toate valurile. Sa ne aducem aminte de ocean si sa uitam de valuri - pentru ca valurile nu exista cu adevarat, numai oceanul exista. Oamenii sunt superficiali, gandesc la suprafata, nu privesc in interior, nu reusesc sa-l descopere pe Dumnezeu cu adevarat, nu reusesc sa se descopere pe sine sa se iubeasca. Asta numai noi trebuie sa invatam, sa-l descoperim pe Dumnezeu (CUNOASTEREA SUPREMA) si apoi pe noi(CUNOASTEREA DE SINE).