vineri, 20 noiembrie 2009

Ceai cu gust de "Bohemian Night"


Ceai cu gust de “Bohemian Night”, duminica 29 noiembrie, ora 21:00, in atmorfera Orientala a ceainariei Veda Lounge.
Timpul se va opri pe acorduri de chitara si flaut in ambianta relaxanta a salonului Kashmir, departe de formal si prin asta mai aproape de voi. Va asteptam la o cupa de ceai alaturi de Irina Paduraru si Alexandra Petrisor.

luni, 9 noiembrie 2009

Cum zilele trec si clipa se dilata (asa cum se exprima si "favoritul" Despot), multe sunt de facut. A inceput de aproape o luna facultatea. Studentul este ocupat :). A venit de acasa (din provincie, cum spun unii) cu mancaruri alese pregatite cu grija de catre gospodina desavarsita, mama, bauturi semi-spirtoase de la tata si banuti, adunati de ici de colo. Treaba e buna. Nu mai ramane nimic de facut decat sa ne punem cu burta pe carte de la inceput ca sa tinem pasul... Da de unde?! Caminele sunt ticsite de aproape adolescentii care se impart in doua mari categorii:

1. Cei care au venit de la mamica si de la taticul de acasa, cuminti, cu lectiile invatate (" nu bea mama... nu fuma ca e de rau... si mai ales... invata mama.. intai studiile si dupa aia distractia") nedumeriti si neajutorati. *Ca doar stim cu totii, daca nu banuim ca viata la camin nu este tocmai usoara, multe tentatii si invatatura... mai rar.* Primul lucru pe care il fac dupa ce se cazeaza este sa faca cunostinta, politicos, cu colegii de camera, sa se prezinte si sa spuna in trei, maxim partu cuvinte despre el, ceea ce nu este tocmai interesant pentru viitorii conlocuitori ai lui. Dezamagit se retrage in metrul lui patrat de intimitate si incepe sa-si scoata hainutele frumos mirositoare si aranjate cu atata frija de mama. Parca o lacrima cade pe pijamaluta cu ursuleti... Dar trece si-si spune in gand "ce naiba.. sunt mare.. deja sunt la facultate. Primele zile sunt destul de ciudate... nu cunoaste pe nimeni dar se imprieteneste cu colegul care, ca si el se straduiasca sa se obisnuiasca cu noua "locuinta". Prima zi la facultate. Fericirea parca ii inunda fiecare particica a corpului. Emotiile nu le poate controla.. Colegi, profesori, facultate... Zambeste si merge si se aseaza intr-o banca langa o fata (oarecare in momentul acela). O studiaza. Parul lung, blond ii mangaia spatele iar buclele, perfect aranjate pe spate si umeri parca erau aranjate la intamplare. Se prezinta cu o voce care ii tremura. Ea indiferenta ii raspunde zi spune ca este prea obosita sa vorbeasca. El incepe sa vorbeasca fara sa-si dea seama... Prima zi se termina. Stingher, merge pe jos pana la camin incercand sa se obisnuiasca cu orasul mare si cu oamenii. Ajunge in camera, era singur.. incearca sa-si faca ceva de lucru.. Nimic. Nu avea cu cine sa vorbeasca... Deschide cartea pe care o citise jumatate in tren, daruita de "Mos Craciun" si adoarme. Parca si-ar dori sa fie si el ca ei, sa poata face orice, sa nu fie atat de singur.

Cea de-a 2-a categorie este putin mai complecsa. Viitorii oameni de proasta calitate.. sau daca nu vrem sa fim atat de rai putem spune ca sunt doar cei care nu sunt atat de naivi si stiu ce vor. Este studentul care deja are masina chiar daca nu este din Bucuresti, isi permite sa stea singur intr-un apartament sau chiar are unul numai al lui. Asta nu ar fi chiar o tragedie dar se pare ca cluburile sunt ale lui iar facultatea este doar o piedica in a-si petrece zi si noapte la Bamboo* :).El stie ca facultatea este ceva trecator.. o face doar ca sa fie in rand cu lumea. Nu are griji pentru ca are tot ce vrea. Nu este dezamagit pentru ca traieste exact asa cum vrea. Poate ca nu o sa isi dea seama nici in final ca e posibil sa fi pierdut chiar partea cea mai interesanta din viata lui.

Perioada aceasta este cea mai frumoasa din viata unui student (sau ar trebui sa fie).. Fiecare ar trebui sa o traiasca exact asa cum ii place, sa faca lucruri pe care le simte, sa fie liber pana la un moment dat. Unii vor sa scape de parinti, altii nu. Unii vor sa se distreze si sa ocoleasca facultatea chiar daca sunt inscrisi, altii vor sa se tina de treaba si sa termine remarcabil. Din pacate putini sunt cei care reusesc intr-un mod miraculos sa termine facultatea in regula (chiar fara mita).

*Club frecvent populat de cei cu bani (snobi)

miercuri, 28 octombrie 2009

Utilizarea frecventă a instrumentelor muzicale poate schimba forma şi "puterea de procesare" a creierului, fiind luată în considerare acum ca terapie pentru îmbunătăţirea capacităţilor cognitive, potrivit celor mai noi studii în domeniu, citate de Telegraph.co.uk.

Chiar şi IQ-ul poate creşte în acest fel cu până la şapte procente, atât în cazul copiilor cât şi în cel al adulţilor, susţin cercetătorii. Experţii spun că există dovezi clare care indică faptul că muzicienii au creiere diferite de cei care nu obişnuiesc să cânte la instrumente, deoarece primii folosesc şi alte zone ale creierului în procesarea şi interpretarea muzicii.

Aceste părţi ale creierului care controlează capacităţile motorii, auzul, stocarea informaţiilor audio şi memoria, devin mai mari şi mai active atunci când o persoană învaţă să cânte la un instrument. De asemenea, par a îmbunătăţi atenţia, planificarea activităţilor de zi cu zi şi percepţia emoţională.

"Am descoperit schimbări majore şi la creierele persoanelor care au peste 65 de ani şi cântă de 5 luni la un instrument timp de o oră pe săptămână", a declarat Lutz Jäncke, psiholog la Universitatea din Zurich.

"Părţile din creier care controlează auzul, memoria, dar şi mâinile, devin mai active. În principiu, arhitectura creierului se schimbă. La copii, în special, am descoperit că după ce învaţă să cânte la pian devin mai disciplinaţi, mai atenţi şi mai buni la planificarea anumitor acţiuni", a subliniat psihologul.

Antena3.ro


** Mi-ar fi facut placere sa scriu eu asta... doar am dat copy si paste... Enjoy!

sâmbătă, 10 octombrie 2009

La multi ani Irina..

Multumesc!
Am 20 de ani...
Am mai crescut cu un an si nu am putut merge aseara in Expirat!! Nu am 21 de ani. Trebuie sa mai astept 1 an :)
Ce e 20? Pentru voi un numar si pentru mine o varsta:)

miercuri, 9 septembrie 2009

Despre frumusete, cu ... Irina


Despre conceptul de frumusete care s-a schimbat de-a lungul timpului.. celor mai selectivi barbati le plac femeile slabe, shik si trendy. Crezi ca mai sunt oare oameni care apreciaza frumusetea interioara…? Exista o tendinta catre punerea in prim plan a aspectului exterior a frumusetii pur fizice. Societatea de azi pune foarte mare pret pe look, pe ambalaj, din ratiuni de cele mai multe ori, mercantile. Vezi produsele din magazine ce sunt puse in ambalaje sclipitoare, care sa atraga atentia, nu? Tu in continuare, si mereu ai vrut asa, ai cautat si cauti barbati(baieti) frumosi. Ok, foarte probabil ca o sa si gasesti, esti frumoasa, tanara si atragatoare, dar frumosii tai or sa ti-o traga mereu, cu siguranta, si de fiecare data, constant.. caci la ce te poti astepta mai mult? Mai devreme sau mai tarziu aici se ajunge(de regula mai devreme..)

Lucrurile se leaga foarte mult de modul in care sunt intelese relatiile interumane, care par sa nu mai aiba loc decat la nivel superficial, epidermic…
Statistic, intr-adevar, conteaza mai mult frumusetea exterioara, insa la nivel profund, aceasta nu are nicio valoare daca nu este insotita si de altceva. Frumusetea exterioara este cea care atrage dar cea interioara este cea care mentine si sustine relatiile. Un corp frumos atrage atentzia si curiozitatea si poate un prim gest de admiratie..
Un om frumos pe interior, este frumos si pe exterior, deoarece trupul este expresia sufletului, a psihicului. Oare cum esti TU defapt..? Trairile interioare isi pun amprenta fizica si in fizionomia individului, de aceea este imposibil sa pacalesti simtul estetic al unui om minimal avizat. Tu, o recunosti, ai suferit, din dragoste cica.. defapt din prostie ar fi mai bine spus. Am crezut ca in sfarsit ai invatat ceva(iti vorbesc de parca ne-am stii de-o viata..) Inteligenta cu care esti inzestrata sper sa te scoata din impas..(daca esti in vreunul) … mai stii? Inima si rationalul? Pe care le ascultam? Am vazut cat de usor confunzi tu inima cu atractia fizica.. poate solutia ar fi un compromis intre creier si inima? Inima nu minte cred eu, numai sa stii care e inima si care creierul.. haha!
Un om frumos pe interior nu va putea face rau nimanui, nici siesi si nici mediului in care traieste. Este in armonie cu sine si se accepta asa cum este.
Femeile se multumesc mai usor cu un barbat care nu arata extraordinar, dar care are o viata interioara interesanta iar barbaţii prefera femeile frumoase si nu neaparat bogate pe interior. Chiar daca pare exagerat si discriminativ, oferta de barbati cu adevarat frumosi este foarte redusa, comparativ cu cea a femeilor, iar acestea au fost nevoite sa se indrepte catre alt gen de frumusete. La un nivel mai profund, fiecare om cauta ceea ce-i lipseste: femeile cauta puterea barbatului iar barbatul cauta frumusetea femeii.

Nu intamplator exista sintagmele: sexul frumos si sexul puternic – dar in ziua de azi, in care sex-rolurile par sa se amestece, femeile incep tot mai mult sa aprecieze frumusetea fizica a barbatilor…

Nu am plagiat... Cred ca femeilor le mai trebuie si cate un sut in dos de la barbati :)

luni, 7 septembrie 2009

Cap ou pas cap?

Zilnic suntem intrebati daca indraznim ori ba, sau suntem pusi in situatii care ne fac sa ne intrebam aceste lucruri…
Sunt atatea lucruri pe care ne dorim sa le facem dar uitam, nu avem timp sau pur si simplu bani.
Sunt atatea lucruri pe care nu am dori sa le facem dar pur si simplu trebuie sa le facem ... Suntem fie constransi, fie obligati sa le facem.
"Cap ou pas cap?"
Poti sau nu sa iti controlezi mintea si sufletul? Sa le programezi in asa fel incat sa te indragostesti cand vrei , sa te bucuri cand vrei sau sa suferi cand vrei? Se pare ca atunci cand ne dorim ceva se intampla.. E dovedit (cica). Nu poti sa-ti controlezi inima.. Nu poti sa-ti zici dintr-o data "De azi o sa fiu alta/altul.." Preferam der multe ori sa fim altii doar sa uitam dureri ("[...] ea nu stia ca actorii si nebunii se asemanau adesea prin aceeasi nevoie mai mult sau mai putin puternica de a iesi in evidenta ...")
Poti sau nu sa te detasezi, sa plutesti peste tot si peste toti? Sa vezi numai tu lumea... Sa sorbi fiecare particica din ea (urata sau frumoasa). Sa ai visele tale, numai ale tale sa nu mai stie nimeni. Aceasta se pare ca este o forma de singuratate si o viitoare plafonare.. De aceea intra in scena prietenii ("Prietenii... Sunt ca si ochelarii.. Iti dau un aer inteligent, dar se zgarie usor si te mai si obosesc.. Din fericire, uneori sunt niste ochelari misto..")
Poti sau nu poti sa ai incredere in prieteni? E o regula... Trebuie sa fie numai unul :)) Cred ca asta e in cazul fetelor.. ele sunt mai geloase :)
Ca si in film.. Viata pentru unii e un joc.. fiecare actiune e o porunca, iubirea este inlocuita cu "cap ou pas cap?" .. ne dorim promisiuni, fapte.. "De ce nu spunem “Azi impreuna!” si facem in asa fel incat sa ne tinem de cuvant cat mai frumos posibil?"...

miercuri, 26 august 2009

Bye bye,,, Baby .. Bye byeee,,,

Da... s-a terminat. Ca orice lucru ce are un inceput, are si un sfarsit. Relatia a fost frumoasa sau nu, a implicat sentimente sau nu, tu stii. Dar acum a ajuns la final. Si, cum noi, oamenii, suntem cu totii cu capu'n nori si cu curu'-n sapte luntre, se va intampla foarte rar ca cei doi parteneri sa se sincronizeze si sa ajunga la concluzia ca ar fi cazul sa se desparta in acelasi timp. Si se ajunge inevitabil la situatia X o paraseste pe Y.

Iata topul tacticilor cele mai proaste prin care se despart barbatii.

1."Where are you babe?" - Barbatul este animalul care este cel mai fricos, ceva de genul iepure dar nici chiar asa. Nu ar avea nici odata curajul sa fie directi si sa se desparta pe bune. El va fi din ce in ce mai absent. Nu tu telefoane, nu tu mesaje, no nothin'. Va disparea subit din oras, tara, planeta(daca este nevoie) numai ca sa nu dea nicio explicatie sau sa nu i se puna in spate o asemenea povara. Le va face pe toate in acest timp. Va insela constient pentru a fi sigur ca e bine ce face.. ce face? :) Intre timp el jura iubire pura si "forever", ca totul este in mintea ei si ca este doar ocupat la birou. De ce? ha... Pentru ca e las.
Ca femeie banuitoare, va face tot posibilul sa stie ce se intampla, daca ce a gandit ea este adevarat sau nu. Va face tot posibilul sa-l prinda in fapt... pentru ca el nu e langa ea. Cu cat el se va feri, va avea ceva de ascuns, va clipi de fiecare data cand este tras la raspundere (si alte trucuri prin care ea isi va da seama ca minte) dorindu-si ca rea sa ia initiativa si sa iasa din relatie, femeia va incerca sa-l aduca pe calea cea buna, isi va dori sa-l ajute pe "puisor" sa-si revina. Sfarsitul va fi atunci cand ea se satura sa mai dea totul iar pe el il doare la basca si iese la bere cu baietii.

2. Daca tot suntem la categoria barbatilor fricosi, continuam cu partea in care el incearca sa inventeze atatea scuze incat gaseste una de tot rasul: "Imi placi foarte mult.. dar.. trebuie sa ma regasesc.. in Europa" Promite ca o sa trimita scrisori... Ca o sa se gandeasca numai la ea.. Isi cere miloane de scuze ca este un ciudat si ca ea nu merita asta dar ca este cel mai bine asa [/:)].
Ea fiind o fata intelegatoare il lasa sa plece spunandu-si: "Tocmai a spus ca ma place :D nu are ce sa se intample.. pleaca doar in Europa.." You naive... Si in loc sa-si vada de viata, fetita il va astepta sa se intoarca degeaba... caci el nu se va mai intoarce.

3. Busy.. Very busy. Fiind un om de afaceri.. extraordinar de ocupat (gresala ei fiind, evident, alegerea gresita) de fiecare data el va refuza iesirile la cafele la orele din mijlocul zilelor pentru ca este ocupat la birou. Orice telefon intre orele 09-17 este nepotrivit pentru ca nu are timp, saracutul, nici sa respire. Este foarte scump la vedere, tocmai din cauza ca este foarte ocupat. Daca ea isi doreste un weekend numai cu el.. hmmm.. "Nu este posib il pisi.. sunt foarte prins.. este sfarsit de luna". Daca se insista ea este condamnata pentru constrangere. :)
El se gandeste ca nu are nici o vina, micutul... pur si simplu programul il are foarte incarcat... ea este cea neintelegatoare.

4. ... prea buna pentru.. Fiecare dintre ele a avut parte de cate unul care isi gaseste momentul prost cand sa se desparta si prost cuvintele: "Iubi.. Tin foarte mult la tine... Chiar te iubesc.. offff.. sunt un prost.. nu ma meriti .. nu intelegi.. Eu nu sunt cel mai bun pentru tine". Evident ca "pui/guri/pisi.. etc." incearca sa fie atat de sensibil incat nu gandeste ce "pasarele" scoate pe gura pentru ca isi doreste sa scape cat mai repede.

5. O iubesc pe fosta. Asta este cel mai uzual motiv pe care il folosesc ei pentru a se desparti. In momentul in care ele primesc aceasta "pastila", evident ca nu mai au ce face. Nu mai au cum sa incerce nimic, cum sa sune (oricat ar vrea) pentru ca fosta va fi prezenta, iar, in viata lor. Ei le asigura ca au fost mai mult decat extraordinare, dar, nu se mai poate.. si-au dat seama ca fosta nu le mai iese din cap... si, "hodoronc tronc" o iubesc. Ele sufera.. incearca.. se mint ca o sa se intoarca "barbatul"... dar zadarnice sunt aceste vise.

O despartire din punctul meu de vedere este dureroasa.. oricum ar fi ea, din orice parte ar veni. E foarte greu sa te rupi de cineva (chiar si cand nu mai iubesti) dintr-o data, chiar daca ti-ai gasit ceva nou si mai bun. E ca atunci cand esti bolnav. Boala o depistezi la timp si iei pastile o bucata buna de vreme. Te obisnuiesti sa iei pastile, sa te ingrijesti.. e deja un stil de viata, face parte din viata ta. Te vindeci.. Viata nu mai e aceeasi.. te obisnuisei asa si iti e foarte greu sa o iei de la capat..
E foarte greu sa gasim un barbat sincer si atunci cand o face inseamna ceva... Inseamna ca a incercat sa faca ceva si ca s-a implicat. E cu atat mai greu ca o femeie sa fie sincera.. Dar atunci cand incepe ceva trebuie sa si termine.. Si cand va simti ca nu mai merge termina fara explicatii stupide si fara tactici prostesti aflate de la prietene.

vineri, 7 august 2009

De ce ... ?

"Babe I'm Gonna Leave You" si "Stairway To Haven" Led Zeppelin.. Pentru ca avem momente in viata in care ne dorim sa spunem ceva si nu putem.. Ne este frica. Pentru ca tot ce am simtit si simtim descoperim intr-o melodie. Pentru ca fiecare acord este un sentiment, versurile sunt fiecare gand iar dansul este fiecare pas facut cu celalalt. Pentru ca de fiecare data cand ascultam impreuna ne gandim la aceleasi lucruri si stim asta. Pentru ca atunci cand nu stim ce sa ne spunem cand ne certam sau cand suntem tristi ascultam asta. Cand ne indragostim iar si iar unul de celalalt ne gandim la versurile lor. Cand avem discutii interminabile cu subiecte banale ascultam muzica. Fiecare vers ne reprezinta. Pentru ca este o legatura intre noi si muzica. Asta ne tine impreuna. Pentru ca cei care scriu versurile parca ne citesc gandurile. Si pentru ca putem fi una si aceeasi persoana.. Ca si muzica.

joi, 6 august 2009

Commited or not! Ne gandim la asta din momentul in care cunoastem un "dude". Perfecţiunea întruchipata, in viziunea noastră.. Evident.. Ne entuziasmam prosteşte, avem feţe de visatori şi nu mai suntem atenti la nimic.. Suntem captivaţi. Respingem orice alta ispita. Suntem practic devotati unei persoane pe care o placem. Intalnirile decurg bine.. Totul este ok până când firul povestirii se slăbeşte. Aici este punctul culminant, aici este acţiunea. Trebuie să fie o problemă dar accepţi pentru că eşti egoistă.. Vrei să îţi meargă bine, vezi un viitor. Începi să ai sentimente pe care nu le-ai mai avut, să te cunoşti şi să îţi dai seama că chiar poţi să dăruieşti şi tu la rândul tău ceva. De partea cealaltă simţi acelaşi lucru ba chiar mai mult( asta te face să mergi mai departe, să îţi permiţi să simţi mai mult). Ceva se rupe.. Nu ştii ce. Nu primeşti nicio explicaţie. Eşti respins fără explicaţie şi rămâi confuz în banca ta fără anesteziat. Când îţi revii îţi dai seama că nu mai ai nimic.. Realizezi de fapt că, poate, a fost un vis.. Ceva "poate prea târziu pentru mine şi poate prea devreme pentru tine". De fiecare dată, în orice situaţie o să ne învinuim pentru că o să găsim scuze, avem speranţe.. Lucrul cel mai important este să nu regretăm nimic.

vineri, 24 iulie 2009

CUM IUBESC FEMEILE

(sau CUM SA FII PROASTA IN CATIVA PASI SIMPLI)

PASUL 1. Se ia una bucată bărbat arătos. De fapt se ia una bucată bărbat și se decide dacă este arătos, analizând - în baza unor standarde și principii ce diferă de la femeie la femeie - elemente de genul OCHI (necesar să fie 2) SPRÂNCENE (de asemenea, recomandabil să se găsească pe fruntea lui tot în număr de 2, nu una singură, de la o ureche la alta), buze, fund :>, abdomen lipsit de burtă de bere, haine( nu ne vom căca pe noi că nu ne pasă, fiindcă dacă n-ai decât un blug și doua tricouri dintre care unul cu Metallica... :-&), mers agale (nici crăcănat nici doua beţe înfipte-n ... ).

PASUL 2. La acest pas nu se ajunge decat dacă în urma profundei analize menţionate anterior bărbatul (masculul) primeşte unul din atributele BUN/BUCATĂ/BĂRBAT BINE/BUNĂCIUNE/FRUMOS/SIMPATICUŢ/DRAGUŢEL... etc. În caz contrar, ego-ul nostru atinge cote de prinţesa, nasul se îndreaptă către cer si captam convingererea ca nu eşti suficient de bun înecat sa primeşti măcar un semn din partea noastră, nici măcar numărul de telefon. Pas...

................... Dacă sexul tare captează privirea, în sensul pozitiv al acestei acţiuni, madmoazelele se transformă subit în tirani ai seducţiei. La acest punct al desfăşurării evenimentelor, bărbaţii încă sunt victimele. Si încă ce victime!!! Habar nu au ca misterul ce ne învăluie, chilele de tencuială, parfumul ce le inundă delicat nările, hainele frumos asortate după legi nescrise ale seducţiei, zorzoanele jucăuşe, feminine si totusi sexy si privirile pur întîmplătoare, cand timide cand insinuante, ascund cruda realitate.

duminică, 12 iulie 2009


These couples there are truly right for each other wait for the same crap as everybody else but the big difference is that they don't let it take them down. One of those two people will stand up and fight for that relationship every time if it's right and their really lucky. One will say something.


Relatiile... Este extraordinar de greu sa o iei de la capat. Sa fii un alt om. Sa o iei de la capat intr-o relatie. Nu ma refer numai la inceput, cand te gandesti la celalalt, ai fluturi in stomac, ma refer la zilele in care astepti ceva sa se intample in proaspata ta relatie si nu se intampla. Cand incepi sa ai pretentii si nu primesti nimic. Probabil ca de asemenea lucruri ne speriem sau fugim de fiecare data. Adevarul este ca nu oricine poate continua, nu oricine poate lasa de la el. Femeia iarta, barbatul uita si.. cine e de vina? In relatiile noi( cele care sunt inca de temut pentru ca se pot destrama intr-o secunda) faci tot posibilul sa mearga, sa te detasezi si sa treci peste aproape orice gand. Nu esti obisnuit cu ea/el... Cineva trebuie sa lupte daca isi doreste. Si daca nu este... nu este... Ce trebuie sa facem sa mearga? Sa asteptam, urmatoarea o sa fie cu mai multe probleme. Si uite asa din fiecare greseala inveti. Inveti sa te feresti, sa nu o mai faci inca odata. Cred ca asa, fiecare, o sa ne construim relatia perfecta fara sa ne speriem, fara sa ne uitam in trecut la viata noastra, fara a face greseli care sa ne coste inca o suferinta.

duminică, 10 mai 2009

LA PERSOANA a 3-a

Se întamplă de multe ori ca oamenii sa aibă perioade în care sunt confuzi. Aceasta mica perioada ne face, într-un fel, sa ne dăm seama cine suntem noi de fapt. Probabil ca ajungem sa fim şi mai pretenţioşi în alegerile pe care le luăm din toate punctele de vedere.
Atunci cand o femeie îşi doreşte foarte mult o relaţie, se străduieşte să-şi găsească în acel moment una, chiar şi imperfectă (de cele mai multe ori aşa). GĂSEŞTE un băiat oarecare, încearcă, cu ajutorul imeginatiei bogate să-l facă special si-si închipuie ca fiind intr-o relaţie perfectă. După ceva timp (cam 2-3 zile) minciuna nu mai poate continua. Adică se poate sa fii intr-o relaţie numai de dragul de a fi? - intr-o relaţie monotonă, fictivă -
Acest sentiment de continua confuzie ne urmăreşte atunci cand nu avem nimic de făcut. Atunci cand trecem printr-o despărţire (fie el de ea, fie ea de el) sigur suntem "bantuiti" de ganduri. Cu siguranţă ne intalnim sau vorbim... Siguranţa dispare, controlul la fel... Ajungem sa facem ce nu ne dorim sau pur si simplu ce nu ne aşteptăm. Oare asta înseamnă ca suntem slabi? Ca încă nu suntem siguri pe noi si pe sentimentele noastre? 
Gandul ca o sa ne întoarcem la ceva cunoscut întotdeauna ne macină, asta înseamnă dor si totodată nesiguranta. Intr-un fel parcă ne dorim. 
Barbatul deja cunoscut se "razgandeste" subit si ne vrea înapoi ştiind ca avem o posibila relaţie, ne intoarce mintea si sufletul catre el. Aici apare sau reapare confuzia.
Si de ce nu îi dorim? De ce oare nu vrem sa readucem trecutul în viaţa noastră? Ne e frica sau pur si simplu vrem sa trăim în prezent sau sa uităm de trecut?

marți, 21 aprilie 2009

01:17:35

Mi-am terminat vacanţă liniştitoare (cu toate ca asta cred ca este subiectul epuizat de toţi blogger-ii).
Am avut timp sa relaxez, sa gandesc la mine şi la viitor, sa las nebunia acasă. Cred ca de asta avea nevoie sufletul meu, de o Irina cerebrală, relaxată. întorc la o viaţa agitată, plină de griji.
Printre cuvinte se strecoară o lacrimă în colţul ochiului, mintea îmi este inundată de picături cu amintiri, Vama veche e pe repeat. (plangem pentru ca ne amintim de momente fericite, nu ca am fi trişti, nici veseli. Se citeşte printre cuvinte nedumerirea?). Sunt cuprinsă de emoţie, sufletul meu este rătăcit, l-am pierdut... îl găsesc la mare, căci mi-e tare dor de ea... O visez, o miros. "Am s-alerg la mare, sa-mi spăl sufletul de noroi, am sa-l ard în soare şi-l las sa spună prostii. Poate ca e la mare, a plecat înaintea mea, vin şi eu în weekend si o sa am sufletul împăcat".
Asa ne simţim cand suntem intr-o dilema?
Dramatizam fără motiv problema, poate, inexistenta?
Dacă este totul în mintea noastra şi încercăm sa ne ocupăm timpul cu ceva?
Nu ştiu cum e dar eu merg la mare sa-mi recuperez sufletul. :D

duminică, 12 aprilie 2009

Ce este frumusetea?

De curand am terminat cartea lui Dan Puric "despre OMUL FUMOS". Nu am cuvinte, omul este un Inger. De ce? Pentru ca pe langa faptul ca te ajuta sa vezi partea frumoasa a omului, iti dai seama ca frumusetea nu este numai exterioara. Omul frumos este omul pe care nu il vezi, nu il auzi catalogandu-se astfel ci il simti, il apreciezi. "Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ala, pentru tine, este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana." Acest lucru ma face sa zambesc si sa-mi dau seama ca am cunoscut oameni frumosi, care pur si simplu m-au atras prin simplitate, intelepciune si putere (puterea aceea care te face sa te simti in siguranta orice ai face, oriunde ai fi), sunt inca la stadiul de cunoastere.

"Dar Caragiale spune: "Si eu si mitocanul privim la luna"... Pentru mine e ceva frumos, pentru el, nimic. Luna e frumoasa sau sufletul meu? Si Caragiale conchide: "Luna este arcusul, eu sunt vioara". Deci, ca sunetul sa iasa, este nevoie de amandoua.
Si eu si mitocanul privim la poporul roman.
Pentru mine, poporul roman este [...] Excelsior! Pentru mitocan, este o manea data la maxim, la adapostul careia poate sa fure in liniste".

* Si oare noi care ii criticam ii putem schimba, din omul urat, grotesc sa devina omul frumos cu care ne putem mandri? Oare daca ajung sa fie cum trebuie vor veni sa marturiseasca? "De fapt lucrul cel mai important, in epoca pe care o traim, este sa avem capacitatea sa recunoastem omul frumos. Omul frumos nu mai este la moda. La moda este omul util, la moda este omul eficient". Oamenii sunt prea grabiti sa arate frumusetea lor adevarata, sunt ocupati cu distrugerea lor interioara. oare de aceea nu mai exista comunicare intre oameni? Oare de aceea nu mai exista iubire? "Si patosul iubirii sacrifica cuvintele, iar iubitii abia murmura si se iubesc tacand". Tacerea fiind instrumentul principal pentru a vindeca ranile din trecut, este un fel de arma impotriva durerii. "Si atunci amorul a fost impaiat si plantat ca o granita pe o harta a lui Tandru. S-a simtit nevoia ca iubirea sa aiba o harta strabatuta de fluviul Tandretii. In MAREA NEPRIETENIEI si LACUL INDIFERENTEI curg trei fluvii: INCLINATIA, STIMA si RECUNOASTEREA, care, toate trei, pot sa conduca la iubire. Aceste trei fluvii imbaiaza toate un Tandru, trei forme ale iubirii, ce se diferentiaza toate prin originea lor: TANDRU PRIN INCLINATIE, TANDRU PRIN STIMA si TANDRU PRIN RECUNOSTINTA. Dincolo de aceste trei locuri ale fericirii, iubirea, oricare ar fi curentul care o poarta, alearga spre pericolele si spre capcanele simbolizate de MAREA PERICULOASA, unde se vor arunca cele trei fluvii. Pe langa rau sunt sate, ce marcheaza etapele succesive ale unei iubiri conduse precis, simbolizand calitati si mijloace ce-l poarta spre taramul fericit. La hotarul Tarii lui Tndru sunt locurile unde iubirea se pierde" *(Harta lui Tandru, ce figureaza in romanul Cecilia, al doamnei de Securery)".
"Cat de actuala este aceasta harta a iubirii!
Si astazi traim intre o Mare a neprieteniei si intr-un Lac al indiferentei. Dar fluviul Tandretii nu mai exista. Exista doar un paraias al frumosului, si acela subteran. Dar, de sub cimentul acestei lumi, urat civilizate de azi, mai tasneste miraculos, prin acest asfalt, cate un ghiocel".

Tandretea se pierde usor usor, incercand sa scape din ghearele nepasarii pentruca oricum am fi construiti noi, oamenii (femei si barbati), nu putem fi nepasatori si mai ales cand vine vorba de rautate, dorinta, implinire, interes. Se fac diferente intre femei si barbati ceea ce poate fi deranjant de aceea o sa pun o intrebare, ce-i drept de feminista convinsa "de ce suntem noi sigure pe noi si ei nu?"
Am destule exemple. Chiar si eu sunt unul dintre ele. Din ce in ce mai multe cupluri se destrama, sufera unul, sufera si celalalt, sufera impreuna. Fie ea, fie el se desparte, in totdeauna femeia ia horararea decisiva: sa-l uite. Ei bine el isi lasa loc de "prietenie" o prietenie de altfel falsa. O portita catre sufletul ei profitand de slabiciune si bunatate. Suna in dorinta de a nu pierde legatura si in speranta de o posibila impacare in caz ca viitorul si cursul vietii lui v-a lua o intorsatura gresita, fara voia lui bine-nteles. Ca nu se stie niciodata. Si noi? NOI suntem sigure ca atunci cand ne despartim o facem pentru ca e cel mai bine pentru noi, o facem pentru ca merita, ha... ne gandim la noi. Avem puterea sa punem capat "CEVA-ului" fara sa ne mai uitam in spate, fara sa privin in trecut si pregatite sa uitam. Cand suntem parasite, suferim, e omenesc. Ajungem sa facem lucruri imature, nevoite, pentru ca totusi suferim. Dar tot noi trecem mai departe fara ajutorul nimanui, ne ridicam capul plin de lacrimi din pamant si pasim in "noua noastra viata" astfel. Avem puterea sa ii spunem "NU" daca ne cauta, sa il respingem, chiar daca se roaga, se umileste, isi calca orgoliul pretios, ne dorim sa il vedem.
Iubirea se amesteca cu tandretea, cu suferinta, cu dorinta, cu rautatea, cu bunatatea, cu ura, cu alinarea si cu alte imbinari de RAU si BINE.
Deci daca sexul tare capteaza privirea, in sensul pozitiv al acestei actiuni, femeile se transforma subit in tirani ai seductiei. Barbatii ajung victimele masacrului feminin. Si inca ce victime!

*citate din "despre OMUL FRUMOS" a lui DAN PURIC*

miercuri, 18 februarie 2009

Viata mea in ultimul timp nu a fost chiar atat de interesanta, nu prezinta chiar atat de mult interes, i'm no fun. :)
Chiar asa...
Nu mai pot scrie despre nimic care sa ma deranjeze pentru ca sunt chestii peste care trec foarte usor cu vederea. Una dintre ele este cu fostul meu care m-a sunat in toiul noptii, iata povestea:

intr-o noapte, nu mai stiu data si nici ora (care sunt irelevante) primesc un telefon de la fostul meu prieten (nu o sa ii scriu numele tocmai pentru ca persoanele care imi citesc blogul sa inteleaga ce vor) cu care nu mai vorbisem de ceva timp si care nici nu prea imi raspundea la telefoane, suna ... si suna... si pana la urma raspund, ce crezi? era atins de minunata licoare (alcoolul). Imi spune foarte frumos ca vrea sa ma vada... ah si nu numai atat, ca vrea sa .... ma vada :)) intelegi. Nici nu m-am trezit bine si vroia sa ma vada? A ... si eram si acasa la mama si la tata:)). El la Bucuresti, eu acasa si mai vroia sa vina, in toiul noptii la mine (acasa la Buzau) :)) Logic ca vorbeam cu alcoolul nu cu omul. Bun, am spus frumos si politicos "noapte buna" pentru ca oricum nu mai intelegeam nimic si daca continuam cine stie unde ajungeam. Dupa cateva minute suna, tot el( e foarte nasol cand te trezeste un telefonul, vorbesti, inchizi, adormi si imediat cand e somnul pe aproape suna iar...) raspund, nervoasa, si imi spune aceleasi lucruri ca in prima convorbire numai ca erau formulate diferit si cu alt ton al vocii. Am inchis, fiind extrem de suparata, suna iar... raspund si -i comunit, de data aceasta extrem de nepoliticoas ca e penibil si ca ar face cel mai bine sa se culce. Nu a mai sunat pana azi. Am evitat sa ii vorbesc.



altceva?
:-?

sâmbătă, 31 ianuarie 2009

TITLU

30. 01. 2009 ora 9 nu dormeam!

Am un gol in stomac.
Nu mai am stare. As cam vrea sa se termine sesiunea ( nu ca as avea cine stie ce probleme, examene sau alte treburi) doar ca m-am plictisit sa primesc raspunsul invitatiilor in oras de genul :"Lasa... dupa sesiune!" ;)

Sunt constienta ca scriu numai articole siropoase, pline de probleme de dragoste/din dragoste(bre) and shit.

Problema principala a noastra( a studentilor de la conservaor pardon U.N.M.B ) este, cum am zis si intr-un articol anterior, daca facultatea ne face mai destepti, ne ajuta sa cantam (interpretam) destept sau pur si simplu daca o terminam e bine.

Cu cat trece timpul, trec lunile de studentie incepem sa ne schimbam parerea despre aceasta "mica scoala a vietii" care stiti cum se numeste. U.N.M.B :D . De exemplu luni in pauza dintre istoria muzicii si Armonie(cu Voda- Nuteanu care apropos nu este ruda cu Bogdan Voda :)) ) mergeam la o ciorba la Adagio( nu este decat un restaurant cu chelneri uituci ciorba asa si asa si cafea scumpa =)) ) si incepem sa discutam. Subiectul comun este? Nu sex, nu baieti/fete....muzica, muzica pe care noi o studiem si pe care noi in liceu o vedeam ca fiind ceva mirific. Acum este totul ametecat, nimeni nu mai stie nimic, pe nimeni nu intereseaza de tine.So.... nu te obosi. Daca se poarta cineva fumos cu tine si se ofera sa iti faca vreun serviciu inseamna ca nu e ziua ta norocoasa sau poate ca nu e student la "CONS" :)).

Si cum spuneam ... Trecem peste... A doua zi, muzica de camera, profu' OK (sper ca vede ce am scris) O ora mult mai relaxanta decat altele. Trio, flauti, mirific. Termnam "cantecul" Profu:"Asa da! Sunteti in stil!" dintr-o data mi-a venit sa rad si am ras. De ce? Va amintiti discutia dintr-un articol mai vechi scrisde mine desre Conservator? Ei.... DA.... Cred ca aceasta fac. nu este decat un mic BAU BAU care ne sperie si ne forteaza intr-un fel sa ne perfectionam. Evident eram in stil datorita puterii de concetrare ridicata a noastra si indicatiile pe 'ici pe 'colo ale profului :D.

Mai am 3 examene si termin, presimt ca nu o sa am nicio restanta. Cum? Nu sunt studenta daca nu am restante? Ei lasa.... la noi se poarta ca de... Suntem la U.N.M.B, suntem ARTISTI.

vineri, 2 ianuarie 2009

I-AUZI!!!

Nu de mult am avut o discutie aprinsa cu niste prieteni (baieti)... Eu sustineam libertatea in cuplu iar ei spuneau ca nu se poate sa ai asa ceva din moment ce tii la cineva!

Hmm... m-am aprins putin si mi-am sustinut parerea cu tarie.
*De ex fostul iti sterge numarul din tel pre ca prietena ii cere asta... ok. Pentru mine asta este o problema pe care nu o inteleg, de ce? Unde mai este libertatea pe care ambele parti o vor? Primesc un raspuns la care nu am putut nici macar sa clipesc "Asta este o dovata ca tine la tine/te iubeste daca vrea asta sau iti cere." Oare asta inseamna iubire? Ma framanta gandul asta de cateva zile, stau si ma gandesc daca asta era problema principala din pricina careia relatiile se destrama (si nu vb numai de mine). Si sustin ca nu asta este dovada principala a iubirii. Dar in acelasi timp parca ma contrazic... :) Mi-a fost, pur si simplu, "aruncata in fata" o explicatie si nu am stiut cum sa ma apar :). Imi si vine sa rad. Chiar m-am atacat.
Oricum... o sa fiu framantata de acest gand pana cand la un moment dat o sa uit si o sa fiu sigura ca eu procedez cel mai bine.
Oare libertatea aceasta pe care mi-o doresc si pe care la randul meu o daruiesc strica? Ajuta la destramarea relatiei?