duminică, 24 ianuarie 2010

Eseu

A trecut ceva timp de cand nu am mai "mangaiat" tastatura :)
Au fost probleme de natura intelectuala... .a... nuuuu... nu am creat, ci am studiat intens pentru diferite. Acum nu conteaza ce am facut eu ... voi cum sunteti? :)))

Am studiat "piata" cartilor bune si grele pin punctul de vedere al descifrarii cat de cat usoare :D
Acum citesc OSHO, fapt pentru care am si facut un eseu :)


"Inteleptul Sankriti i-a spus apoi Zeului Soare: "O, Doamne, Te rog sa ma inveti cunoasterea suprema"

Zeul Soare a spus: "Am sa-ti explic acum aceasta cunoastere extrem de rara, la obtinerea careia vei deveni liber cat inca salasluiesti in acest corp. Vezi-l in toate fiintele pe Brahman, care este unul, nenascut, nepieritor, infinit, imuabil si constient; astfel vazand, traiesti in pace si fericire. Sa nu vezi nimic decat sinele si esentialul [...]."

Ce este aceasta cunoastere suprema? Si de ce e numita suprema? Unii numesc cunoasterea suprema acea cunoastere care nu este adunata din afara, care nu e adunata deloc. Nu poti fi educat de ea, nu poate fi predata; ea se produce in interior, curge in tine.
Cunoasterea suprema este cea care se intampla in interior. De aceea religia nu poate fi predata. Iar daca este predata, religia este falsa.
"Asta au facut pe acest pamant misionarii de toate religiile. Ei predau religia exact in acelasi mod in care este predata stiinta; umpleau mintea oamenilor cu anumite cunostinte si ei incepeau sa le repete."
Religia nu este o invatatura, e o crestere.
Si ce e cunoasterea suprema? - atunci cand cresti, cand cunosti, cand ai pentru prima data ochi sa creezi realitatea.

Cunoasterea suprema pentru majoritatea oamenilor inseamna cunoasterea de sine, se raporteaza numai la asta. Cunoasterea, in general, inseamna tot ceea ce e nou, cuprinde Universul lucrurilor necunoscute. Oamenii incearca pe parcursul vietii sa afle cine sunt, ce sunt, ce inseamna, cine sunt ei pentru Dumnezeu. Cunoasterea si calatoria lor catre ea se opreste numai intr-un punct: cunoasterea de sine. Se concentreaza numai pe aceasta tema, fiind egoisti intr-un fel, gandindu-se numai la asta, nu pot gandi mai departe. Nu isi dau seama ca inaintea cunoasterii de sine trebuie sa fie cunoasterea suprema: Dumnezeu. Descoperindu-L pe Dumnezeu, calatoria spre cunoastere de sine poate fi din ce in ce mai usoara. Putini ajung, insa, sa-si dea seama de asta. "Cunoasterea suprema este cea ce nu se poate preda. Dar inteleptul Sankriti a cerut: "Invata-ma cunoasterea suprema". Zeul Soare a spus: "Cum sa-ti explic aceasta cunoastere extrem de rara, la obtinerea careia vei deveni liber cat inca salasluiesti in acest corp. Vezi-L pe Brahman( Dumnezeu), care este unul, nascut, nemiscat, nepieritor, infinit, imuabil si constient, astfel vazand, traieste in pace si fericire. Sa nu vezi nimic decat sinele si esentialul [...]"

Primul lucru pe care l-a zis Zeul Soare: "Vezi-l in toate fiintele pe Brahman (Dumnezeu)". Si asta inseamna a crea o situatie.
La mare; acolo sunt milioane de valuri. Nu vedem niciodata marea, intotdeauna vedem valurile, pentru ca ele sunt la suprafata. Dar fiecare val nu e decat o unduire a marii, marea se unduieste prin toate valurile. Sa ne aducem aminte de ocean si sa uitam de valuri - pentru ca valurile nu exista cu adevarat, numai oceanul exista. Oamenii sunt superficiali, gandesc la suprafata, nu privesc in interior, nu reusesc sa-l descopere pe Dumnezeu cu adevarat, nu reusesc sa se descopere pe sine sa se iubeasca. Asta numai noi trebuie sa invatam, sa-l descoperim pe Dumnezeu (CUNOASTEREA SUPREMA) si apoi pe noi(CUNOASTEREA DE SINE).

4 comentarii:

Mowgli spunea...

"Asta numai noi trebuie sa invatam, sa-l descoperim pe Dumnezeu (CUNOASTEREA SUPREMA) si apoi pe noi(CUNOASTEREA DE SINE)."
Ce crezi ca e mai usor: sa-L cunosti pe Dumnezeu sau pe tine? Pe Dumnezeu nu-l poti cunoaste decat prin tine (caci tu esti cel care-L va cunoaste, nu vecinul de la etajul patru); prin urmare incercand sa te cunosti pe tine, vei incheia cunoscandu-L pe Dumnezeu.Tu esti cel mai la indemana sa fii pus sub lupa cunoasterii.
Succes in cautare!
Mowgli.

Unknown spunea...

Nu-mi vine sa cred ca citesti Osho... sunt asa rari cei care-l citesc si-l simt. Eu il citesc de cand aveam 17 ani... mi se pare atat de out of this world... cred ca o zi traita in ashram-ul lui din Pune ar fi mai autentica, mai valoroasa decat cei 12 ani in care l-am tot citit... ca vorba aia, "omul sfinteste locul".

vezi poate-ti place asta: http://www.youtube.com/watch?v=tJQGM3MfqmI

Unknown Artist spunea...

Yoga ca si Osho pentru mine sunt noi in momentul asta. Nu am ajuns decat la stadiul in care yoga este un mod de relaxare si nu o religie iar Osho este un simplu om si nu un "preot". Poate ca gresesc dar multi au trecut de stadiul la care sunt eu si au devenit fanatici.
Stiu Satie si imi place foarte mult ( sunt studenta la Conservator:) )

Unknown spunea...

Ai dreptate sa spui ca Osho nu a fost decat un simplu om si nu un preot, pentru ca este adevarat; de fapt, el a facut un misto crunt de preoti, si de tot ce inseamna biserica si dogme inradacinate; de asta il respect, eu respect oamenii care au curajul sa se revolte impotriva sistemului, impotriva indobitocirii impuse de societate, etc.

Legat de fanatism, el nu a vrut niciodata sa aiba fanatici imprejurul sau; chiar a spus ca prefera sa nu aiba lume sarita de pe fix in preajma, ca sa nu fie interpretat gresit, ca vreun lider politic; era foarte carismatic si intelept, si lumea inevitabil se simtea atrasa, multi oameni il urmau sa-i asculte invataturile.

Legat de yoga, habar n'am; nu am practicat asa ceva. Osho a scris si despre yoga dar nu am citit inca, eu am citit doar ce-a scris el despre civilizatia occidentala comparativ cu Orient, si despre oameni in general, si framantarile lor.

Bafta la Conservator! Spre rusinea mea am ratat doua concerte de-ale tale in Veda, dar al 3lea nu imi mai scapa, de data asta am sa urmaresc blogul. Abia astept sa aud cum canti.

Peace out