Eseul meu din clasa a IV :
În viitor
De Irina Păduraru
Este un oraş fără străzi, cu case înalte; cu maşini care zboară si cu oameni care sunt prietenoşi. Exista maşini speciale pentru plimbat căţelul sau pisica. Casa mea sta la sfarsitul oraşului, este o casa batraneasca. Vopsită în alb, cu jaluzele groase si o curte cu un caine care toata ziua latră afara. Eu ca in fiecare dimineata ud florile, dau de mancare cainelui. Eu ma simt singura departe de oraş.
Vecinele mele mi-au propus o vizita prin oraş. Eu am acceptat. M-am dus repede sa mă îmbrac si am plecat. În oraş este o vînzoleală, un aer curat, maşini ca nişte albine care zboară si nu se mai opresc pana acasă.
- Sunt foarte încîntată de un oraş ca acesta! am spus eu uneia dintre prietenele mele. Am cumparat pentru căţelul meu o zgarda si o lesa iar pentru voi cate o brăţară.
- Dar tu ce îţi iei? a întrebat cealaltă prietenă
- E! Eu nu imi iau nimic.
A doua zi lumea s-a schimbat. Vorbea în engleza, maşinile nu mai pluteau ca de obicei, casele nu mai erau mari si moderne, erau mici. Acum exista şosea si maşinile mergeau pe ea. În acest timp eu mi-am dat seama ca ceva se schimbase peste noapte. Ceea ce se schimbase era lumea.
Micul meu eseu.
Tin minte ca am fost tare mîndra cand am terminat eseul. Mama l-a corectat. Nu aveam nicio greseala. Ca si acum, atunci, scriam eseurile plangand (îmi ieşeau foarte bine), puneam suflet.
În viitor
De Irina Păduraru
Este un oraş fără străzi, cu case înalte; cu maşini care zboară si cu oameni care sunt prietenoşi. Exista maşini speciale pentru plimbat căţelul sau pisica. Casa mea sta la sfarsitul oraşului, este o casa batraneasca. Vopsită în alb, cu jaluzele groase si o curte cu un caine care toata ziua latră afara. Eu ca in fiecare dimineata ud florile, dau de mancare cainelui. Eu ma simt singura departe de oraş.
Vecinele mele mi-au propus o vizita prin oraş. Eu am acceptat. M-am dus repede sa mă îmbrac si am plecat. În oraş este o vînzoleală, un aer curat, maşini ca nişte albine care zboară si nu se mai opresc pana acasă.
- Sunt foarte încîntată de un oraş ca acesta! am spus eu uneia dintre prietenele mele. Am cumparat pentru căţelul meu o zgarda si o lesa iar pentru voi cate o brăţară.
- Dar tu ce îţi iei? a întrebat cealaltă prietenă
- E! Eu nu imi iau nimic.
A doua zi lumea s-a schimbat. Vorbea în engleza, maşinile nu mai pluteau ca de obicei, casele nu mai erau mari si moderne, erau mici. Acum exista şosea si maşinile mergeau pe ea. În acest timp eu mi-am dat seama ca ceva se schimbase peste noapte. Ceea ce se schimbase era lumea.
Micul meu eseu.
Tin minte ca am fost tare mîndra cand am terminat eseul. Mama l-a corectat. Nu aveam nicio greseala. Ca si acum, atunci, scriam eseurile plangand (îmi ieşeau foarte bine), puneam suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu