M-am intors cu premii!!!

De joi am plecat la Cluj la concursul Bach. M-am intors azi destul de tarziu si f obosita dupa aproximativ 9 ore de mers. Am venit cu premii: un premiu I cu duet, eu la flaut si George la pian si premiul II cu trio, eu flaut, Mihai violoncel si George pian. Destul de bine, am meritat, dar am si muncit.

Orasul e foarte frumos, oameni care vb ciudat :)) [am mers intr-o seara in oras si la intoarcere am luat un Taxi, am oprit la un magazin sa luam "provizii" si taximetristul a parcat intr-un loc destul de prost si toata lumea il claxona... era tare ciudat cum injura cu accentul ala :))], fete frumoase care se imbraca bine si se incalta ffffff bine. Nu prea am avut timp sa vizitez orasul pentru ca am fost ocupata cu concursul... emotii, etc.

Concursul, despre care am aflat la sfarsit k era festival, a fost tare incurcat, prost organizat, nu am avut timp sa ii ascultam si pe ceilalti concurenti dar noi oricum am cantat f bine. *

Am reusit sa=mi platesc "mica mea pedeapsa" da.. pana la urma am numit-o cu noii prieteni pedeapsa.. eu eram fata pedepsita pe care nu o suna prietenul. Cu noi mai era o tipa care vb cu prietenul ei non stop la telefon ... adic TOT timpul. ce face, ce mananca, ce face la wc... TOT. Nu-mi venea sa cred... si m-am gandit k parca e mai bine ca mine :D. So : m-a sunat ;)) :D

Totusi sunt bucuroasa ca ne-am intors cu ceva, ca ne-am distrat si ne-am relaxat, pentru ca asta ne trebuia dupa o groaza de stres. N-eam reincarcat bateriile.

Am pus si o poza cu colegii mei din trio.. :D Mihai (Violoncelist), George (Pianist) si eu Flautista.



*eu sunt foarte pretentioasa... stiu ca au fost unele chestii care nu au fost bine, care mai trebuie lucrate, nu am simtit ca a fost perfect...

Indiferenta vs. iubirea

Cum sa mai am o zi placuta azi cand ieri am primit indiferenta "servita pe tava" :O. Neah... nu am mai avut chef de nimik... Incerc sa imi bat caput cu tot felul de ganduri si definitii pentru indiferenta de care sufera prietenul meu... Oare asa sunt toti? se feresc de "responsabilitati"? se inchid in halul asta in ei si prefera sa ii "rugam" noi sa ne dea niste explicatii logice? Oricum eu nu o sa primesc nici macar atat saptamana asta. Am lasat tacticos un mesaj offline in care ii explicam prietenului meu cat de copil e si ca m-am suparat(pe buna dreptate... sper sa isi dea seama de asta) sau poate tot vina mea este.. :)) nici nu vreau sa ma gandesc la ce o sa se intample dupa saptamana asta de stat sub "tutela indiferentei" :D.

Nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez. sa fiu furioasa? sa ii multumesc? sa fiu blanda? :)) nuuuu.. nici nu ma gandesc. Iar ma gandesc la faza si imi vine sa rad cand ma gandesc ce o sa fie cand o sa ne intalnim.. :)) ce o sa imi spuna? ce o sa faca? h..ahaaaa... Sunt mai mult trista decat suparata, dezamagita si uimita cum un om care, sper eu, tine la mine ar putea face asta, presupun ca atunci cand tii la cineva il respecti si te gandesti la el... asta ma face sa imi schimb parerea despre el si sa imi dau seama k el defapt nu simte nimic ptr mine si imi da un hint? ehh.. sa-l lasam pe el sa se dea in fapt si spunem "aia e" mergem mai departe si o sa aflam chiar de la sursa ce trebuie aflat. :P intre timp o sa fim CoOl si o sa aspteptam relaxati "rezultatul" acestei incercari esuate de "dat in spectacol" :))

Offf.. ma gandesc la zecile, sutele, etc. de fete care acum simt si ele indiferenta pe pielea lor... e naspa fetelor stiu.. dar rezistati ptr o viata mai buna (ha haaa) NU nu asa... tre sa fim tari si sa punem piciorul in prag nu sa stam cu mainile in san, ca numai asa isi dau si ei seama cine-i shefu :))) (si asta a fost tare) :))

*Pana la urma aproape toti baietii sufera de "boala"asta numita indiferenta, da se transmite de la baiat la baiat :)) :D noi nu luam.

Prietenul meu nu mai vb cu mine...

Ce melancolie ... ascult Vama Veche... 8-> si sunt si putin trista >> prietenul meu nu mai vb cu mine <<> ceva gen "ce faci pisi?" ha aaa...
Ce baieti fac asa frate? :)) ha haa...
Nu-i nimik, incerc sa ma consolez si intre timp astept sa intre pe mess ca sa ma "tip cu cuvinte" la el. ha haaa.. ce crezi ... nu intra .. am offline toata saptamana... deci pot sa fac ce vreau? ehh nu chiar. Si ma gandesc ca daca s-ar fi suparat pe mine pe un motiv mai serios (nu-mi vine acum in minte niciunul, dar asta nu conteaza acum) ca sa simt si eu. S-a suparat aseara k nu i-am dat web-ul. Oricum era 12 noaptea, lumina inchisa, eu in izmenutze, cu parul in toate partile (noi fetele oricum ne aranjam inainte sa aparem in public :)) ), etc. si nu am vrut.. si uite... am offline :-? ehh... aia e. :-P
Povestea noastra e putin cam ciudata... am mai fost impreuna aproximativ 3 ani cam 4 luni asa :-? nu mai stiu ... si acum ne-am impacat. E tare frumos ca ne cunoastem destul de bine.

Pan la urma ce-i iubirea?

Si chiar... ce-i iubirea? De ce ne indragostim? Poate ca sa fim raniti iar si iar si iar... Din ce in ce mai mult se perde iubirea, persoane care acum o saptamana, o zi isi spuneau ca se iubesc acum s-au despartit, eu nu inteleg unde-i iubirea. Inainte iubirea o vedeam ca in jocul SimsS :)) ha haa... acolo cand se indragosteau aratau cate o inimioara deasupra capului dar daca unul dintre ei facea cate o gafa se pierdea din "LOVE" asa si in viata reala... cum te dezamageste, hop si "LOVE"-ul scade.
Pan' la urma LOVE, iubirea, dragostea e un joc, un SimsS :)).
Ma gandesc daca exista relatia perfecta :-? si daca ar exista cum ar fi? Poate ca ar fi plictisitoare, poate ca nu... sau mai bine da :P cred ca sunt putini care vor "relatia perfecta", atunci nu ar mai avea nimic niciun sens, totul ar fi drept, fara sens, monoton.
Uite ca dragostea poate sa apara si dupa 3 secunde :)) ... bine eu nu am "patit" asta :P Nici nu cred k s-a intamplat cuiva asa ceva :-?. Poate ca pe la 14shpe ani visam noi fetele 8-> sa ne indragostim la prima vedere :)) ha haaa.. imi amintesc ce mai vorbeam "ca fetele" despre baieti , ce credeam noi k ne-am indragostit si de fapt era doar o chestie de moment.
Am obiceiul sa pun intrebari neobisnuite, pentru unii, in momente prost alese, parerea unora normal. Eram intr-o seara prin bucuresti cu prietenul meu de manuta mergeam acasa la el :P cand la-am intrebat daca ei baietii se simt singuri... daca simt nevoia sa aiba pe cineva langa ei, daca se simt si ei singuri cum ne simtim noi cand nu avem pe cineva lg noi. El a stat putin, presupun ca s-a gandit... sau nu stiu ptr ce a fost pauza... s-a uitat dulce la mine si mi-a zis cu o voce "calda" : " Cum de mereu pui intrebari neobisnuite in momente prost alese" :)) si dupa a raspuns : Si ei se simt singuri... dar nu se exteriorizeaza :-@ bla blaa...
Am avut o discutie cu o buna prietena despre barbati, ptr ca asta este subiectul de baza despre care poti sa discuti ore, zile, luni, etc. fara sa te plictisesti. so... eram la o cafea si discutam despre "ei" si deabia atunci mi-am dat seama k ei nu se exteriorizeaza... deasta noi tragem de ei sa ne spuna macar odata un "te iubesc". Mai sunt si datile in care o spun ei asa din senin... "vaaaaaiiii... atunci e atunci... s-a intamplat ceva... VAI M-A INSELAT... are pe altcineva" tot ei ne fac sa gandim asa si s-ai parasim :))
In concluzie ce-i iubirea :-? ce-i? ce-i? NU STIU :))

Artistul

Nu stiu daca cineva a gasit definitia artistului... in DEX poate este explicat pur si simplu un cuvant >> artist << fara sa simta sau sa stie ce inseamna de fapt a fi cu adevarat artist. Eu nu ma consider cu adevarat artist dar stiu ce inseamna sa fii unul. Daca ar fi sa caracterizez intr-un cuvant artistul acela ar fi : sincer.
Eu cant la flaut si de cand am fost mica (de la 7 ani) am cantat in public, fie mici "serbarici"
fie in fata oamenilor in domeniu, stiu ce inseamna emotii si sentimente dar ce conteaza este ce lasi in urma, ce simti in timp ce canti si dupa. Acum normal ca nu se compara emotia de atunci cu cea de acum, m-am maturizat si eu si este normal sa simt altfel piesele.

Ma uimeste faptul ca unii copii, mai bine zis adolescenti, care fac muzica si sunt la un liceu de specialitate nu sunt interesati sa studieze, sa caute piese, sa faca formatii si sa mearga la concursuri. Daca profesorul il indruma el este foarte uimit si pe fata lui se citeste lenea si dezinteressul... Ei bine asta ma dezamageste si ma face sa ma gandesc cu tristete la viitori asa-zisi actori fara interes. Pe mine muzica ma bucura, ma transpune intr-o lume a mea in care intra numai cine vreau eu acolo pot fi cum vreau eu fara sa ma judece nimeni.

Acum cateva zile vorbeam cu o prietena care e la teatru si-mi zicea ca noi, viitorii artisti nu suntem lafel ca ceilalti care nu fac arta, suntem mai sensibili si mai ciudati... Dragostea o simtim altfel.. intensitatea e mai mare.. :D

Intotdeauna visatoare... asa as vrea sa raman mereu sa nu ma intereseze ce o sa fac maine sau mai tarziu... sa fac mai departe ce-mi place ( muzica) :P

Poate in fiecare dintre noi exista un artist, poate in unii mai mult poate in altii mai putin. Tot ce facem trebuie sa pretuim pentru ca este o arta. :D

Pentru inceput ...

Este cel mai greu sa incepi... Orice ar fi... Chiar si o "compunere"... Un eseu... Nu m-am gandit niciodata ca as putea sa imi fac public jurnalul... Sau mai bine zis sa citeasca toata lumea despre mine de pe net. Foarte interesant! Imi place ideea asta mai ales ca este si un mod de relaxare. :D

...


So...
o sa mai scriu maine k akum nu am inspiratie :-?

:-*